Tratamentul cariilor

Caria dentara

Caria dentara este un proces distructiv cronic al tesuturilor dure ale dintelui constituind, prin complicatiile sale, cea mai frecventa cauza de pierdere a dintilor.
Structura dintelui prezintă 4 componente, respectiv: smalţul (partea cea mai dură din exteriorul dintelui), dentina (partea mai puţin dură, de consistenţă osoasă, de sub smaţ şi cement), cementul (partea cu care dintele este fixat în osul alveolar) şi pulpa dentară (partea moală a dintelui din interior, ce conţine nervii şi vasele sangvine).
In fazele incipiente, ea nu poate fi observata decat de catre medicul dentist; atunci cand prezenta cariei este sesizata si de pacient, leziunile sunt deja avansate. De aici rezulta importanta controalelor periodice la cabinet, pentru a putea surprinde imbolnavirea in stadiul incipient. Cu cat caria este surprinsa mai devreme, cu atat sacrificiul dintilor este mai mic, tratamentul este mai simplu, mai putin costisitor si necesita mai putine sedinte.

La inceput, caria se manifesta ca o simpla coloratie maronie a dintelui. Ulterior apare o cavitate, care continua sa se mareasca. Daca procesul evolueaza apare si inflamatia pulpei dentare , ceea ce duce la necesitatea indepartarii acesteia si la obturarea canalelor radiculare .

Care sunt principalele cauze ale aparitiei cariilor dentare ?

Caria dentara apare ca urmare a actiunii a 3 categorii de factori :
         1. Factorul infectios
Cavitatea bucala contine o mare varietate de bacterii dintre care: Streptococcus mutans si Lactobacilul sunt cele mai importante dintre acestea.
Bacteriile se acumuleaza pe dinti sau gingii in special in locurile unde placa dentara este mai greu de indepartat :
o Santurile si fosetele de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor
o Spatiile dintre dinti cunoscute si ca spatii interproximale
         2. Factor alimentar
Factorul alimentar este reprezentat de alimentele bogate in zaharuri sau carbohidrati. Bacteriile din cavitatea bucala transforma aceste zaharuri in acizi printr-un proces numit fermentatie acida. Acesti acizi vor distruge treptat smaltul si dentina rezultand caria dentara.

Daca sunt lasati in contact cu dintele pentru mai mult timp, acizii vor ataca structurile dure ale dintelui (smaltul, dentina) provocand demineralizarea acestora.
Cand demineralizarea continua pentru o perioada mai lunga de timp, smaltul si dentina vor pierde cantitati insemnate de substante minerale, lasand in urma matricea organica, extrem de moale. Datorita consistentei slabe, matricea organica se va dezintegra, formandu-se o cavitate.
Mai mult, placa dentara se dezvolta in special in zonele greu de igienizat unde alimentele bogate in zaharuri raman pe dinti.

3. Terenul sau calitatea si duritatea tesuturilor dentare
Cuvantul „teren” se refera la calitatea si duritatea tesuturilor dentare (smalt, dentina, cement). Anumite boli sau tulburari genetice pot afecta calitatea smaltului sau dentinei crescand astfel riscul aparitiei cariilor. In asemenea situatii, dintii devin mult mai vulnerabili deoarece smaltul care ii acopera nu mai poate sa-i protejeze eficient.
Dentina si cementul sunt mult mai susceptibile la aparitia cariilor decat smaltul pentru ca au un continut mineral mult mai scazut. Cand suprafata radacinii este expusa, cariile se dezvolta mult mai rapid pentru ca radacinile dentare sunt acoperite de cement.
Anatomia fiecarui dinte este un alt factor care poate favoriza aparitia cariilor. Dintii cu santuri si fisuri mai adanci pe suprafata ocluzala pot dezvolta mai repede carii deoarece acesta este un loc in care placa dentara se poate forma cu mai mare usurinta. De asemenea, cariile dentare se formeaza si in locuri in care resturile alimentare stagneaza intre dinti.

Tratarea cariilor
În fază incipientă, cariile pot fi tratate foarte ușor, prin aplicarea unei soluții cu fluor care opreste degradarea dintelui. Atunci cand caria a ajuns la nivelul în care creează o „gaură” în stratul dentar, țesutul dentar infectat este îndepartat și umplut printr-o obturație (plombă). Cazurile nefericite în care o carie a avansat prea mult necesită tratament de canal. Acesta reprezintă înlăturarea nervului și sigilarea dintelui, acoperirea sa cu o coroană dentară sau restauratea dintelui.